Leneveala face bine la sanatate

Pasivitatea nu e lene, ci terapie: face bine la sanatate!

Daca nu esti convinsa, citeste aceste argumente:

1. Virusii au tendinta sa-si aleaga victimele dintre persoanele care sufera de surmenaj fizic si intelectual. Ai grija sa nu cazi in capcana. Leneveste! Momentele de destindere ofera intregului organism o portie de energie extrem de benefica pentru stimularea sistemului imunitar.
2. Pentru a actiona, multi hormoni au nevoie ca organismul sa fie odihnit. Hormonul de crestere: desi, de la o anumita varsta, nu mai contribuie la crestere, in timpul noptii ajuta la repararea tesuturilor, intarirea oaselor si accelerarea cicatrizarii ranilor. Hipofiza: adevarat comandant suprem al hormonilor, isi pune in miscare regimentele in momentele de odihna. De exemplu, prolactina, indispensabila activitatii sexuale, sau insulina secretata de pancreas, care faciliteaza digestia. Cortizolul: este secretat in perioadele in care dormim profund, atunci cand temperatura corpului este mai scazuta. Acest hormon „analgezic” ne invaluie corpul dimineata si se difuzeaza pe tot parcursul zilei. Inactivitatea, odihna, relaxarea favorizeaza si „emiterea” hormonului bunei dispozitii, serotonina.
3. Antibioticele nu au nici o putere asupra infectiilor virale, asa ca, in privinta asta, poti sa te calmezi. Speranta de viata a virusului caruia ii servesti drept gazda este de aproximativ zece zile. Prin urmare, tot ce poti face este sa te inarmezi cu cat mai multa rabdare. Desigur, in orice farmacie vei gasi produse care promit sa contribuie la starea ta de bine: siropuri, picaturi pentru nas, dropsuri pentru gat. Insa acestea nu trateaza decat simptomele, nu si cauza. Idealul? Un antipiretic pentru scaderea febrei, vitamina C pentru intarirea sistemului imunitar si in pat cu tine!

Scopul: curatenie in casa

• Metoda activa: Inca din zorii zilei, deschid larg ferestrele. Lustruiesc mobila si parchetul, frec bine de tot gresia, apartamentul se aeriseste, iar eu sunt mai energica si mai mobilizata ca oricand. Unde mai pui ca pierd si calorii… Ce mai! E ca o sedinta de fitness.
• Rezultatul: Luni dimineata, la birou, ma incearca o durere de sale cumplita. Mainile imi sunt aspre si unghiile crapate.
• Metoda efortului minim: Sambata dimineata, trag bine draperiile peste ferestre. Asa nu se mai vede praful si, dupa ce am aprins o lumanare cu aroma de levantica, atmosfera este cat se poate de romantica tot weekend-ul.
• Rezultatul: N-am ratat nici un film pe HBO.

Scopul: maini impecabile

• Metoda activa: Imi inmoi buricele degetelor intr-o crema speciala sau in apa calda cu sapun. Imping cuticulele, aplic o baza pentru unghii, doua straturi de oja si un top. Nu-mi mai ramane decat sa astept sa se usuce. Insa statul asta degeaba si timpii astia morti ma ucid pur si simplu, drept pentru care imi scot portmoneul sa-mi fac socotelile.
• Rezultatul: Desi incerc sa fiu cat mai precauta, imi lovesc unghiile mainii stangi de marginea portmoneului si trebuie sa iau totul de la capat. Sunt exasperata!
• Metoda efortului minim: Am trei ore la dispozitie, pentru ca am imprumutat de la o prietena doua casete video dementiale. Astfel, am suficient timp sa verific cu varful degetului ca fiecare strat de lac s-a uscat complet, inainte de a-l aplica pe urmatorul. Cu mainile intinse si degetele rasfirate ca pentru a binecuvanta lumea intreaga, reflectez la nemurirea sufletului si ma intreb ce-as fi facut eu cu Brad Pitt, daca as fi fost Jennifer Aniston.
• Rezultatul: Dispozitie de vis, unghii de zana.

Scopul: Rezolvarea unui cos

• Metoda activa: Observ un cos care sta sa-mi apara in frunte. E inca mult sub piele, dar nici o grija, o sa-i vin eu de hac. Ma doare de-mi vine sa urlu, dar daca apas mai tare, poate cine stie, reusesc. Nu merge. O sa incerc sa zgarii…
• Rezultatul: Cinci zile mi-e jena sa mai ies din casa. Am ditamai buboiul pe mijlocul fruntii. Cu cat incerc mai mult sa-l camuflez, cu atat il scot in evidenta mai tare.
• Metoda efortului minim: Doua picaturi de lotiune antiacneica aplicate pe cos si ma intorc sa-mi fac siesta in fata micului ecran.
• Rezultatul: Cos? Unde?

Scopul: sa vorbesc cu acel tip care nu ma mai suna

• Metoda activa: Trei zile ma chinui sa concep o fraza de initiere a unei convorbiri telefonice, caci am decis sa-mi calc pe inima si sa sun eu. Fraza trebuie sa fie in acelasi timp glumeata, spirituala si in nici un caz sa nu dea in vileag agonia ultimelor zile. Apoi, imi privesc mobilul timp de 76 de minute si jumatate, tastez de 17 ori primele trei cifre ale numarului lui si renunt. De 8 ori ii formez numarul complet si inchid.
• Rezultatul: Minute, ore, zile pretioase din viata iremediabil pierdute si un moment pur si simplu jenant, de care puteam sa ma lipsesc: „Simona? Care Simona?!” Acum imi rod unghiile de nervi.
• Metoda efortului minim: Nu fac absolut nimic. Daca mi-a pierdut numarul de telefon si-i arde buza sa ma sune, va apela la cunostinta noastra comuna. Daca n-are timp sa converseze cu mine, nu vad de ce l-as deranja eu. Daca n-are chef, inseamna ca nu e suficient de motivat si n-am de gand sa-mi irosesc energia incercand sa-i schimb parerea despre mine. Viata e prea scurta. In extremis, sa zicem ca as putea intoarce usor capul (dar fara a ma obosi prea tare) sa vad daca in campul meu vizual nu e cumva un alt tip care ar fi interesat.
• Rezultatul: „Alexandru? Care Alexandru?! Aaa, tu…”

Scopul: ceva bun de mancat, gatit de tine

• Metoda activa: M-am gandit sa le gatesc o supa-crema de legume, un pui pe sticla cu garnitura de piure de cartofi si, pentru desert, clatite cu dulceata si cu ciocolata. Abia astept sa la vad chipurile satisfacute!
• Rezultatul: Cred ca trebuia sa incep pregatirile de saptamana trecuta. Asa, puiul ar fi fost cu siguranta facut si n-ar mai fi ramas atatea cocoloase in piure. Dar putin imi pasa, in fond. Nu sunt cei mai buni prieteni ai mei. Oricum, vad ca au ras tot… si ultima clatita.
• Metoda efortului minim: Imi amintesc pe la ora cinci ca am invitat patru persoane la cina. Daca nu mai e deschisa nici o alimentara, merg la cea mai apropiata pizzerie. Pentru diversitate, cumpar patru pizza diferite. O alta solutie ar fi rotiseria. Iau un pui sau cateva pulpe gata prajite si mai multe portii de cartofi. Dau o raita si pe la cofetarie, pentru traditionalele amandine, bun pretext de discutie despre vremurile de „dinainte de revolutie”.
• Rezultatul: Ce bun e! Sunt odihnita, bine dispusa, ce mai!, o gazda de milioane.

Scopul: restabilirea comunicarii in cuplu

• Metoda activa: Eu il intreb: „La ce te gandesti?”. El imi raspunde: „La nimic deosebit”. Continuu cu: „Sigur ai ceva”. „Nu, de ce spui asta!?”. E semn clar ca ceva nu merge, asa ca o luam de la capat. Ii spun ca trebuie sa stam de vorba si ofteaza. Ma infurii: „Aseara, la petrecere, ai vorbit cu frusinica aia in calduri de n-aveai aer.” Si, desi nu vreau decat sa inteleg ce se intampla, situatia scapa de sub control.
• Rezultatul: La finele unei perioade (ce variaza de la un cuplu la altul), cuvintele de neiertat blocheaza comunicarea.
• Metoda efortului minim: Pentru ca barbatii provin de pe Marte si femeile de pe Venus, il las sa se joace la computer si ma intorc pe planeta mea. Recitesc cateva pagini din „Tu il vrei, el nu te vrea”, scrisa de scenaristul serialului „Totul despre sex”, si rad singura de ma prapadesc, in timp ce masca cu vitamine pe care tocmai mi-am aplicat-o isi face efectul. E un moment propice sa-mi revizuiesc garderoba de vara si sa ma gandesc in voie la noi combinatii de piese vestimentare.
• Rezultatul: „Iubito, nimic nu-mi umple mai mult sufletul de bucurie, decat sa vad ca te faci frumoasa pentru mine.”

Scopul: comunicarea cu mama

• Metoda activa: Intentionez sa-i spun tot ce am pe suflet. Ca detestam felul in care imi tundea bretonul cand eram intr-a patra, ca nu l-a inteles niciodata pe tata si de aceea el pleca atat de des in „delegatie”, ca si dupa ce am implinit 22 de ani si ieseam in oras cu un baiat, tot ma astepta treaza in fata televizorului, chipurile absorbita de un film. Si lista ar putea continua. Odata ce voi fi dat cartile pe fata, vom putea face adevaratul armistitiu mama-fiica, asa cum am vazut eu prin filme. Vom iesi la shopping in Mall impreuna si va plati ea tot.
• Rezultatul: Nu vrea sa iesim la cumparaturi. Nu mai vrea sa iasa din casa… pentru ca are ochii umflati de-atata plans.
• Metoda efortului minim: Din clipa in care am incetat sa mai fac eforturi pentru a o transforma in mama perfecta, a devenit o mama normala. Si atunci cand se apuca sa-mi critice modul de viata, indepartez receptorul de ureche si urlu: „Mama, ma auzi? Nu stiu ce se intampla, eu te aud cu intreruperi. Vorbim mai incolo.” De cand a inteles, o bufneste rasul.
• Rezultatul: N-are ochii rosii si umflati de plans.