Sunt copil, iar zilele petrecute cu bunica mea au o magie aparte. Îmi vorbește ca unui adult, îmi povestește despre copilăria ei și are grijă să deprind bunele maniere. Îmi arată cum să aranjez o masă, cum să ofer un cadou sau cum să mă comport atunci când am oaspeți, iar eu simt că sunt mare și importantă. În timp ce ea spune exact ce gândește, din teamă să nu-i repet greșelile sau poate ca o moștenire a unei epoci când femeile docile aveau o viață mai ușoară, pe mine mă învață că NU-urile sunt lipsite de eleganță. Mă sfătuiește să nu refuz invitațiile, să mănânc tot ceea ce mi se oferă atunci când merg într-o vizită, să fiu evazivă atunci când ceva nu îmi place și să las mereu de la mine. Cel puțin asta înțeleg eu din poveștile ei…
Pe măsură ce cresc, spun NU din ce în ce mai rar. De ce? Pentru că eu cred că refuzurile rănesc și nu vreau să par dură, egoistă sau nemanierată. Cu timpul, toate NU-urile nerostite se strâng, apăsătoare, iar în locul lor apar supărarea, regretele și vinovăția. Sufăr mult, uit să mă ascult pe mine și, fără să vreau, îi rănesc pe ceilalți. Mult mai târziu, odată cu nașterea băiatului meu, reușesc să învăț o lecție importantă: că a spune NU cu sinceritate este de fapt o formă de respect și iubire față de cei din jur.
Acum știu că bunica mea nu mă încuraja să mint atunci când îmi spunea că NU-urile sunt lipsite de eleganță. Încerca să mă apere de dezămăgiri și de situații delicate, să îmi arate ce este tactul și să mă învețe că a spune tot ce gândesc nu este sinonim cu sinceritatea. Avantajul este că, odată cu maturizarea, pot cerne poveștile copilăriei pentru a găsi lecțiile valoroase primite de la bunica.
A spune NU nu este o dovadă de proastă creștere. Sunt convinsă că, atunci când amânăm, când oferim explicații prea complicate sau inventăm scuze în locul unui refuz, jignim inteligența și bunele intenții ale celor din jurul nostru. Dimpotrivă, un NU spus cu diplomație este unul dintre cele mai elegante gesturi pe care le putem face, un semn al integrității noastre.
Iar anatomia unui refuz elegant nu este complicată. Ea se bazează pe puterea de a înțelege că propriile nevoi și dorințe sunt tot atât de importante cât sunt cele ale altor persoane.
De aceea, vă sfătuiesc să vă acordați timp înainte de a spune NU și să formulați cea mai sinceră explicație pentru refuzul vostru. Mulțumiți întotdeauna pentru oferta sau invitația primită, pentru ajutorul care vi s-a cerut sau sfaturile care vi s-au oferit, apoi, dacă e cazul, refuzați. Fiți sincere și empatice, arătând că înțelegeți impactul răspunsului dat, dar mai ales că nu doriți să răniți sau să vă asumați ceva ce nu puteți duce la bun sfârșit.
În locul justificărilor complicate, vorbiți pe scurt despre prioritățile voastre, despre nevoia de a avea timp pentru familie, pentru voi însevă sau pentru proiectele în care sunteți deja implicate, fără a vă pierde în detalii inventate. Dar mai ales învățați să spuneți NU din iubire față de voi și ceilalți pentru a putea fi fericite și împlinite cu alegerile făcute.
Sursă foto: 123rf.com