Pofta de mâncare este sănătoasă, dar poate ascunde obezitatea infantilă, în cazul copiilor care devoreaza cu pofta orice fel de mâncare. Excesul ponderal în copilărie este precursorul aproape sigur al obezității în adolescență și la maturitate. Adică, se poate afirma că peste 80% dintre copiii cu vârsta mai mică de 5 ani, care sunt supraponderali, vor fi adulți obezi. Obezitatea este la fel de gravă la copii ca și în cazul adulților, fiind una dintre principalele cauze care predispun și generează boli metabolice, diferite afecțiuni osteoarticulare și cardiovasculare, precum și unul dintre factori care cresc riscul bolilor maligne.
Obezitatea și obezitatea infantilă, o pandemia generaliztă
Obezitatea este una dintre cele mai mari probleme de sanatate ale vremurilor noastre, ea afectându-i nu doar pe adulți, ci și pe copii. Excesul de greutate în copilărie este deosebit de important, întrucât poate fi un indiciu ca prichindelul va fi obez și la maturitate și, drept consecința, e posibil să se confrunte cu probleme de sănătate cauzate de excesul ponderal. Diabetul zaharat, afecțiunile cardiace și cerebrovasculare, hipertensiunea arterială, tulburările locomotorii, imunitate scăzută sunt doar câteva dintre consecințele asociate cu obezitatea infantilă.
În ceea ce-i privește pe copiii cu greutate excesivă, studiile demonstrează că, în cele mai multe dintre cazuri, factorul declanșator al obezității nu este o patologie endocrină, cum s-ar putea crede la o prima vedere și cum este folosit ca justificare, ci o alimentație incorectă, excesivă, bogată în zaharuri și grăsimi, și prea puțină mișcare.
Articol preluat și adaptat din revista FEMEIA de AZI (ai posibilitatea de a vedea integral revista și articolul în varianta digitală).
Când este obez copilul
Se poate vorbi de obezitate la copii când greutatea lor o depaete cu 50% pe cea adecvată pentru înălțimea lor. Când depășirea valorilor este de doar 20%, copilul este încadrat în categoria celor supraponderali.
De la mic și durduliu, la suplu și agil
În primul an și jumătate din viață micul omuleț nu e prea activ, astfel că are loc o creștere importantă a țesutului adipos. După ce va începe să se miște și să se agite fără astâmpăr, după ce va învață să meargă, consumând tot mai multă energie, formele rotunjoare, pliurile de la încheieturi și „colăceii“ de grăsime se vor diminua. La aceasta va contribui și procesul normal de creștere pâna 6-10 ani când copilul va ajunge la constituia normală, adică un raport echilibrat între înălțime și greutatea corporală.
Aceasta implică o diminuare a masei „grase“ în favoarea celei „slabe“, organe, mușchi, oase. Dacă un prichindel cu vârsta de până la 3 ani este mai durduliu decât alii, nu înseamnă că, peste ani, se va confrunta cu obezitatea și urmările ei, mai ales dacă este hrănit după propriil necesități și nu îndopat de părinți din dorința de a-l vedea „gras și frumos“, ceea ce nu înseamna neaparat și sănătos.
Și totuși, în ciuda ideii care susține că nu contează câteva kilograme în plus este bine de știut că, pentru metabolismul unui copil acestea reprezintă un efort suplimentar, înseamnă formarea de celule adipoase noi, care nu mai dispar niciodată și o sensibilizare la insulină ale cărei efecte se pot regăsi în patologia metabolică de mai târziu.
Corectarea stilului de viață și a obiceiurilor alimentare ale copilului tău se poate face mult mai ușor în fragedă copilărie decât la vârstă adultă, așa că intervenția ta promptă în primii lui ani de viață, dacă limita superioară a kilogramelor, raportate la vârstă și înălțime este depășită.
Particularităţile vârstei
Este foarte important pentru orice părinte să aibă grijă ca prichindelul lui să se încadreze în parametrii de greutate specifici vârstei:
- 1 an – 10-10,5 kg;
- 3 ani – 13,5-15,5 kg;
- 4 ani – 15,5-16 kg;
- 5 ani – 16-19 kg;
- 6 ani – 19-22 kg.
Tabelele care arată raportul înălțime- greutate-vârstă sunt foarte utile și trebuie urmărite. Primul criteriu care se ia în calcul este raportarea kilogramelor la înălțime, iar abia ulterior la vârstă. Asta pentru că ritmul de creștere este unul definit genetic și este particular fiecărui individ.
Un alt detaliu foarte important, dar din păcate deseori neglijat este cântărirea și măsurarea periodică a copilului. Până la un an lunar și chiar mai des, la 2-3 săptămâni, după un an lunar, până la 3 ani, iar ulterior la fiecare 2-3 luni, până la vârsta de 10 ani sau, și mai bine, până la pubertate. Ulterior monitorizarea se face trimestrial, sau mai des dacă există indicii care să justifice acest fapt (o creștere exagerată în greutate, un ritm anormal de creștere în înălțime).
Datele culese trebuie notate într-un jurnal pentru că sunt informații relevante pentru evoluția copilului și pot fi de folos în orice evaluare medicală.
Şi nu e vorba doar de teama ca cel mic să nu se confrunte cu obezitatea, ci şi pentru că surplusul de greutate oboseşte inima, crescând riscul confruntării la maturitate cu boli cardiovasculare, sporeşte greutatea ce apasă pe picioruşele încă neformate ale copilului mic, unuia prea grăsuţ fiindu-i mai greu să înveţe să meargă, e posibil chiar să apară modificări ale oasaturii, încă moi și foarte maleabile, până la vârsta de 2-4 ani.
Abaterea admisă faţă de aceste valori este de 10%. Când este mai mare, greutatea lui încadrându-se într-o valoare cu până la 20% peste cea considerată normală, se vorbeşte de un surplus de greutate, când depăşeşte chiar şi acest procent – de obezitate.
Aflat în această din urmă situaţie, copilul trebuie examinat de un medic endocrinolog pentru a i se prescrie un tratament.
Cât înseamnă prea mult
Se întâmplă adesea ca, la o vârstă fragedă, supraalimentaţia să-și aibă originea în temerea părinţilor că micuţul nu este hrănit cum trebuie şi nu ia suficient în greutate. Pentru a vedea dacă ai sau nu motive de îngrijorare, ține sub control greutatea copilului, făcând un calcul simplu: află raportul dintre greutatea lui (în kg) şi pătratul înălţimii (în metri). Rezultatul indică în ce categorie ar putea fi încadrat:
- sub 18,5 – subponderal;
- între 19 și 24,5 – greutate normală;
- între 26 și 29 – supraponderal;
- între 30 și 39 – obez;
- 40 sau mai mult – obezitate marcantă.
Se consideră că în grupa de risc a celor ce s-ar putea confrunta cu obezitatea infantilă intră copiii trecuţi de timpuriu pe o alimentaţie artificială (mai ales când aceasta e mult prea constistentă, prea „îmbunătăţită“), cei care suferă de boli endocrine transmise ereditar, prichindeii şi adolescenţii cu un surplus de greutate, precum şi cei ai căror părinţi se confruntă cu diabet zaharat sau tulburări endocrine.
Cum ajuți copilul supraponderal sau obez
Potrivit recomandărilor asociaţiilor de pediatrie, dar şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, nu se intervine asupra greutăţii unui copil înainte de vârsta de 3 ani, cu excepţia cazurilor în care este vorba de o obezitate marcantă.
Cum îţi ajuţi copilul să se debaraseze de surplusul de greutate, după ce va fi depăşit această vârstă?
- Solicită ajutorul unui nutriţionist, nu-i stabili tu un regim de slăbire.
- Include în meniul lui produse din toate grupele, limitându-le doar pe cele bogate în calorii: pastele făinoase, sosurile, prăjelile, dulciurile, mâncărurile bogate în grăsimi.
- Nu-l impulsiona să consume mai multă hrană decât are nevoie organismul lui.
- Respectă orarul de mese: trei mese principale şi două gustări.
- Fii atentă la formarea preferinţelor culinare ale copilului pentru a putea evita instaurarea unor obiceiuri nesănătoase, care să conducă la îngrăşare.
- Convinge-ţi copilul să nu consume băuturi răcoritoare carbogazoase „îmbogăţite“ cu zahăr sau îndulcitori.
- Impulsionează-ţi copilul să facă mişcare. Dacă e mic îi sunt suficiente plimbările şi jocurile active, iar pe unul mai măricel (4-6 ani).
- Încurajează-l să facă sport, cele mai la îndemână şi recomandate fiind înotul şi mersul pe bicicletă.
Până la vârsta adolescenței, un copil crește aproximativ 6 cm pe an? Însă nu e o valoare fixă, fiindcă există și puseuri de creștere, mai ales primăvara. O dezvoltare semnificativă are loc la pubertate, între 8 și 13 ani la fete și între 10 și15 ani la băieți. În cele mai multe cazuri, până la vârsta de 15 ani, în cazul fetelor, și 16-17 ani, la băieți, creșterea asociată cu pubertatea ia sfârșit, iar copilul atinge maturitatea fizică.
Ce mai trebuie să știi despre obezitatea infantilă
Nu există niciodată o singură cauză asociată cu obezitatea infantilă. Mereu există un cumul de factori care se consumă simultan timp îndelungat (de ordinul lunilor) și care cresc riscul copilului de a deveni supraponderal:
- Consumul regulat de alimente bogate in calorii, cum ar fi fast-food-uri, produse de patiserie si gustari automate, poate determina copilul sa ia in greutate. Bomboanele și deserturile pot provoca, de asemenea, creșterea în greutate, iar din ce în ce mai multe dovezi arată că băuturile dulci, inclusiv sucuri naturale de fructe și băuturi pentru sport, sunt vinovate de obezitate.
- Copiii care nu fac multă mișcare au șanse mai mari să se îngrașă deoarece nu ard atât de multe calorii. Prea mult timp petrecut în activități sedentare, cum ar fi vizionarea la televizor sau jocurile video, contribuie, de asemenea, la această problemă. Emisiunile TV prezintă adesea reclame pentru alimente nesănătoase, apetisante din păcate și dorite de cei mici.
- Factorul genetic este fundamental. Dacă copilul provine dintr-o familie de persoane supraponderale, este mai probabil să se îngrașe. Acest lucru este valabil mai ales într-un mediu în care alimentele bogate în calorii sunt întotdeauna disponibile și activitatea fizică nu este încurajată.
- Stresul personal, parental și familial poate crește riscul de obezitate al copilului. Unii copii mănâncă în exces pentru a face față problemelor sau pentru a face față emoțiilor, cum ar fi stresul, sau pentru a lupta cu plictiseala. Părinții lor au obiceiuri similare.
- Standardul de viață este un alt factor favorizant. Bugetele familiale reduse pot crește consumul de alimente procesate, slabe nutritiv, dar bogate în calorii.
- Unele medicamente eliberate pe bază de rețetă pot crește riscul de a dezvolta obezitate.
Complicațiile fizice asociate cu obezitatea infantilă
Obezitatea infantilă cauzează adesea complicații în bunăstarea fizică, socială și emoțională a copilului. Pe lângă riscul unor afecțiuni – deja numite se mai adaugă colesterol ridicat și hipertensiune arterială. Greutatea suplimentară provoacă un stres suplimentar asupra șoldurilor și genunchilor. Obezitatea infantilă poate provoca dureri la nivelul șoldurilor, genunchilor și spatelui. Probleme de respirație sunt și ele pe listă, astmul fiind mai frecvent la copiii supraponderali. Aceștia dezvoltă apnee obstructivă în somn, o tulburare potențial gravă în care respirația copilului se oprește în mod repetat și începe în timpul somnului.
Boala ficatului gras este o tulburare, care de obicei nu provoacă simptome, determină acumularea de depozite de grăsime în ficat și duce la afectare ireversibilă a ficatului.
Și, nu în ultimul rând, un copil supraponderal sau obez are o vârstă biologică mai mare decât unul suplu și normoponderal. Practic un copil gras îmbătrânește mai repede.
Complicațiile sociale și emoționale ale copilului obez
Copiii care suferă de obezitate se pot confrunta cu tachinări sau agresiuni din partea colegilor lor. Acest lucru poate duce la o pierdere a stimei de sine și un risc crescut de depresie și anxietate.
O concluzie asupra căreia trebuie meditat este că excesul ponderal nu este niciodată un beneficiu. Nu oferă nici imunitate crescută, nici protecție în fața bolilor, ba chiar din contră.
👉 Cum poate fi stimulată imunitatea copiilor
- Sursa foto: http://www.123rf.com
- Sursa info: mayoclinic.org