Cine este Maria Jugănaru, Krrysopher, fata delicată din spatele acestei voci formidabile?
Cred că se pot găsi multe răspunsuri la această întrebare, dar cred că cel mai relevant în momentul de față este următorul: Sunt un om care iubește arta, în toate formele ei, și care a vrut toată viața să creeze, să emoționeze și să dăruiască sentimente oamenilor din jur. Cu toate astea, sunt o persoană destul de rațională în afara procesului de compoziție și, oarecum, dualitatea asta mă ajută să exprim mai clar și mai autentic prin muzică ceea ce simt și ce gândesc. Sunt un om care iubește alți oameni și care transpune această iubire în artă, un om care iubește să privească lumea ca pe ceva magic, care iubește natura și lucrurile mici. În același timp, sunt Krrysopher.
Cum a apărut muzica în viața ta?
Am fost crescută cu muzică de către părinții mei. Una dintre activitățile mele preferate de când eram copil era să pun un CD în casetofon și să mă prefac că țin un concert pe canapeaua din sufragerie. Niciunul din părinții mei nu este din domeniul muzicii și, totuși, am crescut cu o apreciere și o iubire enormă față de muzică și cântecele care mi-au colorat copilăria.
Cine ți-a descoperit talentul și te-a ghidat spre muzică?
Părinții mei m-au împins întotdeauna să fac cât mai multe activități extrașcolare ca să îmi dau seama la ce mă pricep și ce îmi place să fac. Am făcut sporturi, desen, balet, teatru etc., etc. și așa am ajuns să fac și pian. Ei au considerat că să știi să cânți la un instrument nu e doar hrană pentru suflet, ci și un mod de a-ți dezvolta creierul și gândirea. Cu ajutorul pianului am început să îmi descopăr spiritul muzical și „talentul” (nu îmi place neapărat termenul de talent pentru că aptitudinile muzicale se dobândesc prin multă muncă și exercițiu, nu se datorează doar înclinațiilor cu care ne-am născut).
Cel mai important moment, acum la început de carieră, a fost…
Cu siguranță concertul de lansare a albumului meu de debut, Rogvaiv. A fost o experiență uimitoare să fiu pe scenă și să văd în fața mea un public așa de numeros. Este ceva ireal să cânți piesele tale proprii înconjurat de oameni care cântă versurile. Cred că acesta a fost momentul care m-a făcut oarecum să realizez că mi-a început cariera de artist.
Cel mai dificil moment…
Nu știu dacă este un moment anume din începutul meu de carieră pe care l-aș putea numi cel mai dificil. Pot să spun însă că cel mai greu lucru cu care mă confrunt este nesiguranța, incertitudinea că oamenii se vor regăsi în muzica mea, că vor simți ceea ce vreau să transmit. Este destul de înspăimântător să știi că, indiferent cât de bună ți se pare o melodie sau un vers, nu poți controla perspectiva publicului asupra ei, nu poți ști sigur niciodată dacă vei ajunge la inimile oamenilor.
Cine e persoana care te sprijină mereu?
Am norocul să fiu înconjurată de mai multe persoane care îmi sunt alături pe acest drum. Părinții, bineînțeles, căci ei m-au îndrumat și m-au susținut toată viață, dar și prietenii mei care m-au sprijinit în absolut tot ceea ce am vrut să fac. Fără susținerea lor continuă, care m-a însoțit încă de când am scris primele mele piese, mi-ar fi fost mult mai greu să ajung unde sunt acum.
În ce curent muzical încadrezi stilul tău?
Aș spune că stilul meu este o combinație de mai multe genuri, fapt care se datorează bineînțeles tipurilor diferite de muzică pe care le-am ascultat și le ascult. Pop, pop electronic, indie ar fi câteva genuri în care cred că aș încadra melodiile mele de până acum, deși atunci când scriu mă gândesc mai mult la starea pe care vreau să o transmit mai degrabă decât la genul în care se va încadra piesa.
Ce îți place să cânți? Ce îți avantajează vocea?
Cânt orice melodie îmi place, chiar dacă poate nu este stilul muzical care îmi avantajează vocea cel mai mult. Mă orientez mai mult după cum mă face să mă simt piesa, ce îmi transmite, și după încerc să o personalizez, să o modelez raportându-mă la vocea mea și la stilul propriu.
Artiștii preferați?
Cei care și-au pus amprenta asupra muzicii tale sau spre care tinzi în carieră. Din artiștii pe care i-am ascultat încă de când eram mică țin să menționez Queen, pentru că muzica lor m-a fascinat încă de pe când nu înțelegeam cum funcționează teoria muzicală și de ce melodiile lor sună în felul în care sună. Compoziția lor este un ideal care încă mă ghidează atunci când scriu muzică. Hozier este artistul pe care l-am descoperit un pic mai târziu, însă care acum reprezintă pentru mine un model al unicității în exprimare, al sincerității și al magiei muzicii. Și, bineînțeles, Taylor Swift, pentru versatilitatea melodiilor și versurilor ei, pentru capacitatea de a realiza prin muzică povești și personaje incredibil de tridimensionale.
Închide ochii și imaginează-ți un concert, ipotetic, la care visezi și cooptează-ne în visul tău. Pe ce scene ale lumii te visezi?
Nu am îndrăznit să visez la o scenă specifică, însă mereu mă imaginez pe un stadion, stând jos pe scenă și uitându-mă la mulțimea care are lanternele telefoanelor aprinse și cântă versurile unei melodii. Cea mai mare realizare ar fi să aud atâția oameni cântând versurile pe care le-am scris, muzica în care mi-am vărsat sufletul, să văd atâția oameni simțind ceea ce am simțit eu când am scris melodia sau poate simțind cu totul altceva, mai frumos și mai profund.
Care e artistul alături de care ai vrea să ajungi pe scenă, chiar dacă acum îți pare puțin probabil?
Aș vrea să ajung să cânt cu Hozier. Mi se pare că este un artist în adevăratul sens al cuvântului, care atunci când compune sau cântă se transpune cu totul în arta lui, respiră numai muzică. Cred că vocile ni s-ar armoniza foarte bine și ne-am potrivi prin modul în care transmitem sentimente prin muzică.
Care crezi că sunt atuurile tale pe piața muzicală de la noi?
Cred că cel mai mare atu ar fi faptul că încerc să scriu versuri cu substrat, versuri care trebuie decojite strat cu strat că să ajungi la înțelesul de la bază. Simt că lumea are nevoie să audă și alte perspective, alte imagini sonore create prin cuvinte în moduri în care nu au mai fost create până acum. Vreau să readuc aminte lumii că muzica e menită să transmită ceva, atât prin note, cât și prin cuvinte, să spună ceva despre omul care a scris-o, dar și despre omul care o ascultă.
Ce proiecte de viitor ai?
Lucrez permanent la piese noi. Mă inspir din cele mai ciudate și neașteptate lucruri și momente și așa am ajuns să pun la punct o colecție de cântece care aș vrea să devină următorul meu album. De asemenea, aș vrea să colaborez și cu alți artiști pentru că mi se pare extrem de interesant să observi procesul creativ al altei persoane și să încerci să îl combini apoi cu al tău.
Apariția în lumina reflectoarelor te sperie? La ce ești atentă pentru a nu da greș?
În mod ciudat, în lumina reflectoarelor mă simt cel mai liniștită și cel mai liberă. Încerc să nu mă concentrez prea mult pe ce ar putea să meargă prost, încerc să las muzica să mă poarte și să mă ghideze. Cu cât sunt mai prezentă și transmit mai mult, cu atât o să aibă concertul o energie mai frumoasă și oamenii o să se simtă mai ca acasă.
Interviu de: Mihaela Rada
Foto: Vlad Andrei pentru Universal Music Romania